Ma plimb, spre nicaieri, la ore tarzii. Inevitabil, imi regasesc pasii in bataile inimii tale.
Si tot ce imi vine in gand e o fereastra… O fereastra la care priveam, candva, cu speranta. O fereastra catre sufletul tau.
Se pare ca si noaptea, sfetnicul meu bun si rabdator, nu imi mai vorbeste de o vreme. O fii invatat sa asculte pe altcineva?
Atatea lucruri nespuse, atatea intrebari nerostite. Si la fel de multe raspunsuri, asteptand, cuminti, sa le fac o vizita.
Inexprimabil 