Cântăreşte-mi clipa…

Cântăreşte-mi clipa…
Spune-mi, cu ce preţ
Se vinde aripa
Unui înger creţ?

Cântăreşte-mi visul…
Pas spre infinit.
Tremurat mi-e scrisul,
Versul a murit.

Mai adu pahare!
Şi să curgă vin!
Aspru, din ulcioare
Roşul de rubin.

Hai, aruncă-ţi gândul!
Lacrimi şi minciuni
Vor pieri în rândul
Ultimei genuni.

Proştii, las’ să râdă,
Împroşcând venin.
E o lume hâdă.
Deci, mai adă vin!

Nu pot să îmi asum în totalitate meritele pentru poezioara de mai sus (nici criticile 🙂 )

Anunțuri

Posibil răspuns

Zilnic, acelaşi pare-a fi pământul,
Nimic nu pare a se fi schimbat.
Neghiobi mai sunt. Zadarnic e avântul
Şi visul e uşor de dărâmat.

Idee sau lumină, cum ceri oare
Când veacul ţi se pare întunecat?
Acum, când germenul credinţei moare
Şi orice faptă bună-i un păcat?

Şi plouă-n suflet, ca într-o călimară
Adun fragmente a unui vis pierdut.
Încerc să-ţi spun că viaţa e amară
În veştede expresii de-mprumut.