Ma plimb, spre nicaieri, la ore tarzii. Inevitabil, imi regasesc pasii in bataile inimii tale.
Si tot ce imi vine in gand e o fereastra… O fereastra la care priveam, candva, cu speranta. O fereastra catre sufletul tau.
Se pare ca si noaptea, sfetnicul meu bun si rabdator, nu imi mai vorbeste de o vreme. O fii invatat sa asculte pe altcineva?
Atatea lucruri nespuse, atatea intrebari nerostite. Si la fel de multe raspunsuri, asteptand, cuminti, sa le fac o vizita.
Inexprimabil 
Sa nu fie cu suparare.. aici ar fi mers Semnal M – La fereastra ta 😀
@ M
Am ezitat intre cele doua piese, M.
Nu sunt un fan Coma, dar piesa asta, cantata acustic, chiar imi canta povestea…
Nu sunt fana Coma, dar piesa asta, cantata acustic, chiar suna bine 🙂
@ M
Ce pot sa spun… sunt bun, asta e realitatea. La ales piese, desi s-ar potrivi altele :P.
Stiai piesa?
Nu. Desi raman la parerea initiala – Semnal M mergea de minune 🙂 Apreciez totusi ca te-ai gandit si la ei :))
@ M
Si atunci sa nu fi aflat tu de frumusete de melodie? Pai nu era pacat?
Ba da, ba da 😛
imi place melodiaaaa
da ce e cu pesimismul asta? ce te opreste sa pui intrebari?
@ Fanfan
De obicei, ca sa pui intrebari, trebuie sa te asculte cineva…
Pingback: Un om pe nişte scări « Inexprimabil