Frumoasă eşti, ce mamă oare
ţi-a dăruit surâsul fin ?
Pe două sute de cămile
Te-ar cumpăra un beduin.
Azi nu sunt ocrotit de spaima
Neputincioasă, să te iert,
Dar mâine voi avea prilejul
Să-mi plimb durerea în deşert !
Adio! Spun adio,
Dar nu adio spun.
De obicei adio
Nu-nseamnă rămas bun.
Adio scumpă, scumpă
şi-ncearcă să le spui
Că nu din intâmplare
Sunt paşii mei hai-hui !
Căci pentru un adio
Adânc şi disperat,
Poetul se aruncă
În plin anonimat.
Din mâna ta scrisoarea
Ce nu voi mai primi-o
E cel mai mut, mai tainic
şi cel mai trist adio!
Inexprimabil 