Uneori, e greu sa spui ce ar trebui sa spui.
„Uscat si imobil, captiv in inutil”
„Si de vrei sa cad spre cerul prea inalt
Spre lumi lumi sa strig ca-n vara mea e frig
Tot voi fi si nu te mai gandi
Ca-s ganduri trei la kil uitate-n inutil”
Drum lin, prietene…
Incredibil, pe alocuri, dar adevarat
Am sa te pierd, candva, in neuitare
In coltul meu de suflet fistichiu
Unde imi pun regretele amare
Si visele, ca tot acol’ le tiu
Si o sa vina vremea cea amara
Iar tu vei fi un vis demult uitat
Regretele or sa aprinda iara
Alunecarea surda in pacat
Sunt, pe alocuri, o umbra a celui ce obisnuiam sa fiu. O palida umbra…
Sunt acolo unde mi-am propus sa fiu, si totusi, ma simt gol. Inauntru.
Sunt o proiectare hidoasa a celui de odinioara. Cu lumina stinsa.
Sunt un cinic ratat, fara regasire. Si doare…
Sunt…
In memoriam Adi Rugina…
