Motto: „A şti să aştepţi, iată o extraordinară posibilitate de a prelungi viaţa unor himere”
In ultima vreme, fara voie si chip de scapare, scriu despre lucruri triste. Si aceste (putine) cuvinte sunt pentru tine, femeie de decembrie, chiar daca nimeni nu citeste bloguri in Rai. Si iti multumesc pentru iertarile in alb. Poate ultimele din lumea asta vremelnica.
Stiu, nu ne potriveam la muzica, dar… mi-e dor si doare.
Poate nu o sa o pot spune niciodata deajuns, dar o spune el atat de bine. Si iti spun. Ca sa stii…
Uneori, e greu sa spui ce ar trebui sa spui.
„Uscat si imobil, captiv in inutil”
„Si de vrei sa cad spre cerul prea inalt
Spre lumi lumi sa strig ca-n vara mea e frig
Tot voi fi si nu te mai gandi
Ca-s ganduri trei la kil uitate-n inutil”
Drum lin, prietene…
Incredibil, pe alocuri, dar adevarat
Am sa te pierd, candva, in neuitare
In coltul meu de suflet fistichiu
Unde imi pun regretele amare
Si visele, ca tot acol’ le tiu
Si o sa vina vremea cea amara
Iar tu vei fi un vis demult uitat
Regretele or sa aprinda iara
Alunecarea surda in pacat
