Blogger din întâmplare, rocker din fragedă adolescenţă, corporatist din convingere. Îmi place poezia, chiar dacă nu mai recit demult nimănui versuri, îmi place filosofia, deşi o practic mai mult in faţa unui pahar de vin în ultima vreme. Obişnuiam să mă plimb prin ploaie şi să urc munţi cu piciorul, cu gândul la alfel de purificare şi altă ascensiune.
Câteva precizări:
– în blogroll sunt doar cei pe care-i citesc/urmăresc (unii au doar poze). Sugestiile de bloguri sunt binevenite, dar includerea nu este implicită.
– subiectele de discuție/provocările/impresiile/propunerile sunt binevenite, dar lepșele vor fi tratate cu indiferență.
Pentru detalii, sugestii și reclamații: radu.gir@gmail.com (Radu Gir este doar un pseudonim, nu fac un secret din identitatea mea, dar prefer sa fie cunoscută doar în particular…)
Am si eu o intrebare. Te-ai gandit sa folosesti inefabil in loc de inexplicabil?
Ps. Arata placut si curat blogul tau.
@Roger
Inefabil e destul de pretentios, avand in vedere momentul si conditiile in care a aparut blogul.
Dorurile si durerile marunte par mai degraba inexprimabile decat inefabile. Bine ca a trecut…
P.S.
Multumesc, sunt sigur ca se poate mai bine…
„Bine ca a trecut…”
Chiar crezi ca trece vreodata? Eu nu prea 😦
totul trece…eventually….
Dramatic…
@M
Da, trece, atat timp cat ai un colt de suflet in care sa pui amintirile.
@justme
Totul trece… important este cum trece.
@Roger
Dramatic e bine, sa vezi ce rau e cand devine anacronic si/sau patetic :).
De ce „inexprimabil”? Poti s-o consideri si intrebare retorica!!!
@ StropiDeSuflet
Inexprimabil… pentru ca asa era ceea ce simteam eu cand a aparut acest blog. Cand lumea mea, asa cum o stiam, a disparut. Si, de atunci, scriu aici. Am vrut sa ma opresc, la un moment dat. Apoi am realizat acest colt de suflet m-a facut sa trec peste o parte din perioada neagra a existentei, pentru ca sunt oameni, pe acolo, pe undeva, carora le ma pot oferi ceva. Online sau offline, nu conteaza.
Inexprimabil, nu vreau să rasucesc cuţitul în rană, deşi probabil asta fac acum, dar ţin musai să-ţi spun – din experienţă – că timpul vindecă rănile, uneori (dureros, dar adevărat)chiar fără să lase urme.Am revenit iar şi iar pe blogul tău, şi-am constatat că AI CE OFERI! Eu chiar îţi mulţumesc pentru multe clipe de relaxare sau meditaţie.
Recunosc că raspunsul meu vine cu mare întârziere, dar altfel n-ar fi fost un raspuns sincer. Trebuia să ma edific.
Oricum nu esti singur si fii sigur că ai cel puţin un prieten!
@ StropiDeSuflet
Uneori, urmele sunt inevitabile. Am facut pace cu trecutul. Mai ramane sa fac pace cu mine insumi.
Multumesc pentru gandurile bune. Inseamna mult.
Inexprimabil, încerc să împuşc doi iepuri cu un foc:
1. să continui dialogul de mai sus
2. să încep tema pentru „interviu” cu un haiku
Singurătatea,
floare albă de cactus
păzită de ţepi.
Te rog, fii indulgent! Este al doilea haiku al meu … şi tot tu eşti „vinovatul”!
@ StropiDeSuflet
Bun, avem haiku. Mai ramane articolul despre Gardian… ca poemul tanka l-am amanat 😛
Frumos haiku!
Doamne! Ce-am mai tremurat! Ba chiar i-am zis unui foarte drag prieten, ca m-am grabit sa dau drumul unui haiku de care nu sunt prea incantata! Multumesc, inseamna ca o parte din interviu l-am trecut cu bine!
Vineeeee si articolul si poemul!
@ StropiDeSuflet
Asteptam, cu un interes deja crescand, continuarea.
Stii ce imi place la nebunie pe blog-ul tau? In primul rand muzica si apoi maniera in care ordonezi cuvintele..Bravo, m-ai facut sa revin aici in fiecare zi…[de mai multe ori uneori].
@ fireflight
Multumesc pentru aprecieri. Astept si critici…
multumesc pentru inscrierea in Blogroll ! 🙂
@ klausen1976
Nu ai pentru ce, asa cum spun si mai sus, acolo sunt doar cei pe care-i citesc.
Cred ca te adaug si eu in blogroll.Nu de alta,dar am ajuns la concluzia ca ce zici tu era relativ okay si-mi place mult sinceritatea simplitatii cu care insir impecabil niste ganduri ce-ti apartin si pe care nu trebuie neaparat sa le insusesti decat intr-o anumite stare interioara,caci ele mereu alterneaza. Initial , vazand cate o poezie, piesa, poezie si cate un scurt articolas din cand in cand despre iubire , ce inseamna ea si mai ales ce inseamna o dezamagire mi-am zis ca posesorul blogului sigur a suferit in amor si incearca sa se descarce pe cat poate in scris.Ceea ce nu mi se parea tocmai okay.Insa cum insomnia mi-a permis sa parcurg in intregime blogul,mi-am zis ca deh,nu-i chiar asa si sa incerc sa trag conclzuiile doar cand voi cunoaste mai multe despre. Si gusturile muzicale sunt foarte faine,ador ca-ti place Gyr,desi nu stiu daca nu i cam mult sa preiei numele lui pentru adresa de mail. Fie insa,si asa nu-l cunoaste lumea(tare pacat,dar foarte bine in acelasi timp) si lermontov pe acolo si paunescu (trebuie sa recunosc ca are poezii extrem de bune,astia suntem) . Bun,foarte bun. Pe final , o intrebare : de unde esti? nu de alta,dar dadusem peste un post cu „Targul Iesilor” dar nu reiesea ca esti de acolo. Daca da insa, trebui neaparat o alta data de contact, mai messengericoasa daca ai, sa ne vorbim la o cafea/bere/suc. 🙂
@ SatanicVals
Sa le iau pe rand:
– Multumesc pentru aprecieri. Initial, blogul a pornit de la un eveniment de genul, dar a crescut, intre timp, intr-un colt de suflet.
– In ceea ce priveste muzica, pe blog sunt mai rar piesele mele de suflet, care sunt mai cunoscute. In general pun noutati si piese mai putin cunoscute. Poezia… o alta pasiune veche, de care lumea a cam uitat. Si in cazul poeziilor, incerc sa pun ceva inedit, nu tocmai cele cunoscute.
– Ca locatie, sunt din Bucuresti. Ca origine, ardelean. Criminala combinatie, nu ?!? 😛
am si eu o intrebare cu ce te ocupi si studii ceva ca ai uitat sa le mentionezi…
@ Lake_Bodom
Corporatist. Inginer. Nu am uitat, doar ca atat am vrut sa dezvalui in public.
Blogger dintr-o provocare. Rocker bolnav de metal… e fiu-meu adolescent. Corporatist… m-am retras de curand. Imi place poezia si recit mereu versuri, imi place filozofia altora ascultata de mine… hai, fie si-n fata unui pahar cu vin. Rosu! 🙂
Bine te gasesc!
Am ajuns aici… hai sa-i zicem intamplator, dar eu cred mai degraba in randuiala lucrurilor! Gasesc ca e un loc unde imi pot incarca bateriile uneori, asa ca voi mai poposi. Daca ma primesti…
P.S. Mi-a placut Derdian – balada!
@ isis
Bun venit! Mai e loc in coltul acesta de suflet, asa ca te mai astept.
Ma bucur ca e vazut si ca un loc de incarcat bateriile. Pentru mine a fost cu siguranta un mod de defulare a celor care ramaneau inexprimabile in viata „reala”.
Suntem in noiembrie. Vin pe aici de cateva saptamani si ma bucur de muzica si poezie. Trag o concluzie acum:
„E totusi de preferat
tacerea demna a vulturilor,
limbutiei de colivie
a papagalilor.” – Adrian Paunescu – Vulturii
@ isis
Multumesc. Inca ma mai surprinde cata lume trece pe aici, desi continutul „original” este sarac. Dar ma bucur ca mai sunt iubitori de muzica si poezie.
Muzica si poezie mai gasim… eu personal nu numai pentru ele am ramas urmaritor, ci mai ales pentru modul tau de-a fi aici, in „coltul acesta de suflet”, cum il numesti. Imi doresc un moment de liniste in care sa-ti pot comenta in voie cuvintele si tacerile. Asa cum ar merita, nu pe fuga ori seara, cand ochii aproape se-nchid de somn. Inca nu l-am gasit, dar stiu ca o sa vina si acela. Pana atunci… nu te opri!
@ isis
Trebuie sa fie o tenta personala, pana la urma, sunt suficiente alte locuri cu poezie si muzica. Sunt multi care trec pe aici si nu lasa urme, in sensul de comentarii.
De oprit… nu, inca nu. Poate, mai tarziu.
Interesant blog… , implicit.. persoana din spate.
Inexprimabil e ce simti ca om, aproape tot timpul… Rareori exprimabil.
Cred ca am ajuns sa fiu inexprimabila (nu stiu daca e corecta forma), dar ma simt ok citindu-i pe altii care spun ca sunt asa, dar sunt extrem de exprimabili.
Voi mai veni.
O seara placuta!
@ zbordefluture
Multumesc pentru aprecieri. Te mai astept prin coltul meu de suflet.
Din când în când mai trec prin locuri pe care le-am îndrăgit cândva, chiar dacă o fac alergând pe lângă timpul atât de zgârcit cu mine. Uneori constat că nu totul a rămas neschimbat, alteori am impresia că cel care scrie este un alt personaj. Aici am găsit acelaşi extraordinar de exprimabil Inexprimabil…
@ StropiDeSuflet
Multumesc, atat pentru vizita, cat si pentru apreciere.
Vin rar si stau putin, dar apreciez mult. Omul intai, apoi locul. Si mi-e dor de zilele (pardon, noptile!) in care citeam poezii cu papusi. Maica Tereza mi-a lasat scris pe undeva: „Daca ti-e dor de ce faceai odata, fa-o din nou”. As face-o, dar n-am poezii. Tu mai ai?
@ isis
Mai putine poezii in ultima vreme. Starea necesara lipseste, din pacate.
Abia acum ti-am descoperit blogul si-mi place foarte mult, tot ce am gasit aici . Sper ca de cand ai inceput sa scrii, sa fi adunat in coltisorul acela de suflet si amintiri placute, care sa fie capabile sa-ti smulga tot mai multe zambete..Iti doresc tot binele din lume 🙂
@ Mirela
Bine ai venit! Multumesc pentru apreciere si pentru urari.
@ inexprimabil
Bine te-am gasit suflete ! Placerea e de partea mea sa te cunosc si sa te citesc, asa ca, iti urez din inima, sa ai vesnic, starea sufletesca necesara creatiei . Ma bazez si pe faptul ca a sosit primavara si sunt convinsa ca revenirea la viata a naturii, nu are cum sa te lase nemarcat ! 🙂
@ Mirela
Scriu putin si rar, cel putin in ultima vreme. Dar, cine stie…
🙂 Acel „dar, cine stie…” de la final, imi da sperante . 🙂 Exprima optimism si m-ai facut sa zambesc de la prima ora a zilei 🙂 . Multumesc din suflet ! Fie ca zambetul meu sa revina la tine pe pricipiul boomerangului si vorba ta …” Cine stie…” (ce-o sa iasa) 🙂 Eu astept cu drag ! 🙂
Scuze ca am papat cate o litera, sau cate o virgula, pe ici pe colo …. Primavara e de vina, nu eu ! ;))
@ Mirela
Speranta moare ultima. Primavara cred ca e de vina si pentru speranta.
@ Radu, m-am nascut primavara si poate din acest motiv, iubesc acest anotimp mai mult decat pe celelalte, chiar daca fiecare dintre ele, au frumusetea lor specifica. Ma bucur ca primavara se face vinovata de speranta din interiorul nostru … Am sa o rog sa se faca vinovata si de urmatoarele versuri pe care le vei scrie cat de curand 🙂 Abia le astept 🙂
@ Mirela
Versurile altora, mai talentati, mai degraba. Dragostea de poezie te mai impinge sa scrii versuri, dar prefer sa raman realist in ceea ce priveste calitatile mele de poet.
@ Radu
Ok , poezia altora pentru inceput, dar de fapt eu iti doream tie, acea stare sufletesca, datatoare de inspiratie pentru a scrie poezii … 🙂 Se spune ca romanul s-a nascut poet ! 🙂 …Bine, stiu ca noi am vrea sa lasam impresia ca ne pricepem la orice, dar asta e o alta poveste 🙂
Am citit ca esti ardelean stabilit in Bucuresti . Iti transmit tot binele din lume, din aceasta frumoasa zona a tarii, pentru ca eu sunt din Oradea 🙂
@ Mirela
Multumesc, Mirela. Frumos oras, Oradea.
Eu sunt bine. Tu cum mai esti, Prietene?
Isis … gand la gand cu bucurie ! 🙂 Si eu ma intrebam ce mai face Radu si cum mai sunteti toti cei pe care v-am citit aici ! Va doresc tuturor, tot binele din lume ! 🙂
@ isis
Ma bucur de vesti bune. Sunt intr-o perioada de asteptare si asteptari.
@ Mirela
Am luat o pauza. Numai bine, Mirela!
@ Radu, sper ca pauza sa fie cat mai scurta, dar sa fie aducatoare de vesti bune si realizari in ceea ce priveste asteptarea si asteptarile tale 🙂 . Sa te reintorci cu zambet in privire si bucurii in suflet ! 🙂
@ Mirela
Dupa pauza de sarbatori, traditionala, acum e pauza lipsei de inspiratie. Sper la vesti bune, cat de curand.
@ Radu … Sunt convinsa ca vestile bune nu se vor lasa asteptate prea mult 🙂 Din cat am reusit sa te cunosc din cele scrise si postate pe blog, mi-am format o parere despre tine, despre caracterul si de ce nu , despre sufletul tau 🙂 Esti un rocker … un om care stie sa puna suflet in tot ceea ce face, un om care se calmeaza ascultand muzica lui preferata , un om care crede in iubirea aceea unica pentru care a fost si este capabil sa-si dea si ultima suflare, un om care indiferent de varsta si statut social, se induioseaza la vederea unui copilas nevinovat, a unui animalut bolnav sau a unei flori inmiresmate. Priveste in jur cu ochii sufletului tau din copilarie si cu siguranta vei gasi destule motive pentru a zambi si vei avea inspiratie . Viata nu este usoara, dar are frumusetea ei, totusi ! 🙂
@ Mirela
Sper. Toate trec…
Primeste gandul bun de azi, te rog. E sincer.
@ isis
Nu sunt prea departe pentru un gand bun. Este primit si apreciat.
Cum a rămas cu „alfel de purificare şi altă ascensiune”? Ţi-ai avut căutările şi aflările?
@ Camelia
Aflat, pierdut, purces in cautari din nou. Inca nu e capat de linie…
Am văzut că îi scriai cuiva că toate trec; nu trec, tot ce trece, rămâne. Unele rămasuri se numesc cicatrici, altele se cheamă altcumva.
Despre pierduturi, mi-aş dori să nu îi acorzi niciunei întâmplări de ast fel proporţii disproporţionate.
Caută fără încetare; ce va trebui să se ivească se va ivi.
Din astea două melodii pe care ai alege-o? dacă vrei să îmi răspunzi, să o faci zilele astea, te rog.
@ Camelia
Rilkean Heart
Mulţumesc, la fel alesesem şi eu; va fi melodia de la următoarea mea poveste, cea din septembrie.
Inexprimabil, dintre ceea ce îţi las acum şi Rilkean heart, întrebare care dintre…
@ Camelia
Tot Rilkean Heart 🙂
O să fac ceva ce nu am făcut vreodată până acum pentru nimeni; o să îţi las aici un fragment, cel de început, şi apoi te mai întreba o dată care dintre se poate împreuna mai rostitor cu gândurile din cuvinte. Vrei?
* „te voi mai întreba”; scuze, am sărit ceva
@ Camelia
Da, de ce nu?
@ Camelia
Eu as pune asta:
In rest, raman la prima alegere, Rilkean Heart.
Melodia e rostitoare, da, şi îţi mulţumesc pentru, dar sonorietatea nu se împreună cu sunetele literelor mele, însă îmi vine să zâmbesc, pentru că versurile celei lăsate de tine spun ceva despre cineva care a plecat, or’ fără să ştii, tocmai despre asta e povestea, despre a nu fi trecător prin cuvinte definitive. Dragostea e unul dintre ele.
Încă o dată, mulţumesc; rămâne Rilkean heart şi întrebarea de ce am simţit să îţi cer ţie ceva.