Diego (sau bucuriile simple)

Recunosc ca nu ma asteptam ca primele cuvinte, dupa multa vreme, de prin coltul asta de suflet, care sa nu fie in forma unei poezii sau citate, sa fie despre subiectul acesta. Dar, oricat de pasionanta ar fi eterna dilema de a alege intre Cristiano Ronaldo si Lionel Messi, pentru mine, ca iubitor al fotbalului, el va ramane cel mai mare jucator pe care l-am vazut live, la televizor, ce-i drept. Stiu, sunt multe opinii contrare, o sa fie neaparat cineva sa aminteasca de Pele, dar pentru mine va ramane singurul la care pot folosi termenul „Copilul de aur” fara sa fiu sarcastic sau persiflant. Plus ca nu era atacant…

Da, ieri au fost si 29 de ani de cand Freddie a plecat de pe langa noi.

In loc de adio – Camelia

Motto: „A şti să aştepţi, iată o extraordinară posibilitate de a prelungi viaţa unor himere”

In ultima vreme, fara voie si chip de scapare, scriu despre lucruri triste. Si aceste (putine) cuvinte sunt pentru tine, femeie de decembrie, chiar daca nimeni nu citeste bloguri in Rai. Si iti multumesc pentru iertarile in alb. Poate ultimele din lumea asta vremelnica.

Stiu, nu ne potriveam la muzica, dar… mi-e dor si doare.