De cele mai multe ori, scriu sub impulsul provocat de o amintire ce ma viziteaza, un dor ce ma transforma, o piesa care imi face sufletul sa vibreze.
Nu este cazul aici. Totul porneste de la o dedicatie, care nici macar nu imi e adresata.
Asa ca imi aduc aminte de o intamplare in trei prieteni. Intr-un bar plin de… ascultatori neavizati de ceea ce va urma. Ascultatori de valorosi, minuni, mezeluri, animale. Al caror ghinion s-a petrecut la terminarea primei sticle de vin rosu de pe masa. Cu piesa urmatoare. Pe „repeat”. De foaaaarte multe ori. Si, cu toate ca melodia imi spune multe altele, de atunci, de cate ori o ascult, nu pot sa nu zambesc. La gandul ca atunci, probabil pentru prima oara, ei au fost cei care s-au simtit copaci fara padure…
Inexprimabil 