Cântec trist

Un înger beat a locuit în mine.
Râdea de soartă… nu credea în zei,
Nu-nţelegea ce-i rău şi ce e bine
Şi n-asculta decât de ochii ei.

Un demon trist apoi i-a luat locul
Plângea în suflet… se ruga la zei
S-alunece în vis, să uite focul
Lăsat în el de una din femei.

21 de gânduri despre „Cântec trist

  1. Pingback: Cântec trist - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. imi chiar place ce-a iesit din convietuirea-va…tu si inger-demonul din tine
    am vrut sa votez inca o data,dar nu ma lasa

  3. care democratie,moncher?despre ce-mi povestesti?ca ori n-o percep,ori nu se cheama astfel abrambureala asta de ne mint unii ca i se zice asa…
    revenind la versuri…le-am dat copy-paste si le tiu intr-un colt pe monitor…chapeau bas,monsieur! 🙂

  4. @ sophia
    Democratia WordPress. 1 vot per IP. Mult mai buna decat surogatul in care traim.
    Am stat cam o luna pana sa-i dau drumul poeziei din ciorna. Si 15 ani pana sa treaca de stadiul unei pagini intr-un caiet cu spirale.
    Poate am asteptat cam mult…

  5. 😀

    hm!ce sa spun?15 ani inseamna mult,numai ca nah!se zice ca ne suntem cei mai aprigi observatori si ne analizam indelung ‘pornirile’…asa ca mai bine mai tarziu intru multumire de sine si nu numai de sine,decat devreme,lasand un gust amar in memoria ‘papilelor gustative cerebrale’

  6. Mai rău e atunci când crede că, „alunecând” în vis(ul unei alte femei), va putea uita „focul lăsat în el de una din femei”… E doar o iluzie. Valabilă şi reciproca, pt personajele feminine.
    Frumoase versuri… cumplit de adevărate!

  7. Interesant răspuns (inclusiv melodia ataşată… mulţumesc).

    Cel mai grav e atunci când ţii în braţe ‘iluzia’, însă cu gândul şi inima tot la ‘amintire’, iar ‘iluzia’ (pe fază fiind) se prinde repede de chestia asta…
    (când spun iluzie…mă refer la o anume „ea”, la un personaj feminin, ca să nu existe cumva dubii).

    Să mai scrii! Merită.

  8. cand vine vorba de lucruri frumoase…fara dubii ca e mult mai bine mai tarziu decat niciodata 🙂

  9. @ convietuire
    Daca traiesti in trecut, da, este posibil. Dar e mai bine sa privesti inainte. Si, uneori, iluziile se transforma in realitati.
    Mai scriu, dar rar…

  10. A mai rămas ceva din focul lăuntric? Câteodată timpul continuă rănile.
    Mai scrie, „incomodează-ţi” inexprimabilul, despică prin el cărare. Aceasta, peste care am dat, a fost de o frumuseţe dureroasă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s