„Unu’ cu vise” – versiune proprie

Bre, si asa sunt destule plagiaturi pe lumea asta. Postul asta porneste de aici.

Umanu’ se apuca sa zica ca e bine sa-ti urmaresti visul. De acord.

Si ne pune o manea. Ca de-aia e numaru’ unu pe ZeList 😛

Ca sa nu mai o lungesc, eu cred ca avem altii mai buni decat Paulica. Da, ca orice corporatist indolent, nu am timp sa-i caut 🙂

Si atunci iau exemplul cel mai la indemana (daca dati o tura prin blogroll o sa vedeti de ce).

Domnite, domnisori – Razvan:

Tu ai văzut vreodată zăpada…

Tu ai văzut vreodată zăpada ţării mele,
Atât de pur de albă ca spuma de pe lapte,
Şi luna cum străluce pe cerul plin de stele
În nopţile de iarnă ce pline sunt de şoapte?

Tu ai văzut ninsoarea căzând pe solul rece
Şi fulgii cum se joacă, la fel ca îngeri albi,
Cum din divinitate întregul corp le trece
În apă îngheţată, în licuricii dalbi?

Şi ai simţit tu oare mirosul iernei aspre
Cu viscoliri nebune pe câmpul necuprins?
Sau ai privit vreodată, în nopţile albastre
Copacul din grădină de fulgi de nea cuprins?

Ai auzit zăpada scrâşnind sub talpa tare?
Ţi-a şfichiuit obrazul un crivăţ nemilos?
Te-ai întrebat vreodată dacă natura moare
Sub stratul de zăpadă antarctic şi pufos?

Şi mâna îngheţată ţi-ai încălzit vreodată
La focul cald din sobă cu flăcări albăstrii?
Aş bea un ceai cu tine, din vechea cană spartă
Care trăieşte încă, de când eram copii.

Nu ştiu dacă vreodată o vom putea-o face,
Nu ştiu dacă vreodată de iarnă ai să ştii,
Privesc doar cerul rece, cum ninge şi cum tace,
Şi ascult ninsoarea sperând că ai să vii.

Natura este moartă sub zăpada rece
Şi tu nu eşti aicea, nimic n-o să se-ntâmple,
Dar îmi doresc atâta, când viaţa mea o trece
Să-mi vezi măcar o dată zăpada de pe tâmple.”

P.S.

Mai sunt oameni talentati in blogroll, da’, basca mea, sunt mai celebrii…