Zilnic, acelaşi pare-a fi pământul,
Nimic nu pare a se fi schimbat.
Neghiobi mai sunt. Zadarnic e avântul
Şi visul e uşor de dărâmat.
Idee sau lumină, cum ceri oare
Când veacul ţi se pare întunecat?
Acum, când germenul credinţei moare
Şi orice faptă bună-i un păcat?
Şi plouă-n suflet, ca într-o călimară
Adun fragmente a unui vis pierdut.
Încerc să-ţi spun că viaţa e amară
În veştede expresii de-mprumut.