Prieten din ţinuturi de munte,
Iar mi-e dor de un gând de poet.
M-apasă nelinişti prea crunte,
Nu-mi dă pace un gând desuet.
Sfârşită e vara în lume,
Sfârşit este şi dorul meu.
M-apasă prea multe cutume
Şi nu mi-a mai scris Dumnezeu.
Inexprimabil
Viața e un șir incoerent de momente inexplicabile
Inexprimabil 
Ruinele tale de suflet sunt frumoase prin insasi simplitatea lor. Le impartasesti cu noi aici. Multumesc. Poti face chiar mai mult, fie si macar in joaca…
http://idc.adlittera.com/2010/09/27/exprima-te-liber/
🙂
@ isis
Cred ca, momentan, le sade mai bine aici. Neintentionand sa ma dedic poeziei, sau literaturii, in general, nu vad nici un motiv pentru a concura.
Multumesc pentru aprecieri, astept si critici.
Respect deciziile, in general, fie ca le-nteleg ori ba.
Provocarea e un motiv suficient pentru unii oameni. Colericii nu-i rezista, de regula. Se pare ca tu nu esti unul din ei. Si nici vreun sangvinic entuziast peste masura, gata sa sara in mijlocul evenimentelor…
Gandurile tale puse in versuri sunt simple, profunde si incarcate de traire. Nu trebuie sa te dedici lor, doar scrie-le cat de des poti.
Prima lege a comunicarii spune „Nu critica, nu judeca, nu te plange.” Nu cred in critica, nici macar in cea „constructiva”. Nici nu cred ca exista asa ceva, desi toata lumea foloseste termenul ca pe ceva pozitiv si chiar necesar pentru progresul individual ori de grup.
E atat de greu pentru unii sa incurajeze… dar atat de usor pentru mine! De ce sa nu fac atunci ceea ce stiu sa fac? Asa ca de la mine nu vei auzi critici, nu astepta degeaba.
@ isis
Sunt flegmatic. In mare parte.
Scriu rar, dar inca mai scriu. Singura care nu e mai veche de 10 ani e „Pierzanie”, din ce e publicat aici.
Imi dau seama ca e poezie naiva, de aceea nu am continuat la alt nivel. Dar asta nu inseamna ca am renuntat.
Cuvinte putine, sintetic, bun ascultator, echilibrat, grad ridicat de toleranta, supravietuitor in orice conditii… flegmatic linistit. Am si eu unul acasa. Se spune ca „fiecare coleric isi are flegmaticul sau, care-l urmeaza”. Da, eu sunt coleric. In mare parte.
Nici sa nu renunti!
@ isis
Da, cam asa e. Nu stiu cat de linistit, in schimb.
E o combinatie care merge rar, coleric si flegmatic. Colericul devine enervat de inertia celuilalt, flegmaticul e agasat de supra-excitatia colericului. Must be love… 🙂