„Îmi lipsești cam cât mi-ar lipsi Anette din Nightwish”
😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀
Inexprimabil
Viața e un șir incoerent de momente inexplicabile
„Îmi lipsești cam cât mi-ar lipsi Anette din Nightwish”
😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀
Inexprimabil 
Tare rau asta 🙂 Tre sa o tin minte.
Epică! O s-o folosesc la un moment dat! :))
@ Night-elf
Am zis sa nu fiu egoist si sa impartasesc cu prietenii… 😛
@ DeMaio
Stiu o persoana care nu a apreciat-o…
Probabil vor fi doua, daca o folosesti 😀
A very big lol , this time !
@ metallingus
Hmmm, din experienta mea (limitata, cei drept), fraza asta nu placea femeilor 😀
Simtul umorului moare ultimul!
Fraza „Îmi lipsești cam cât mi-ar lipsi Anette din Nightwish” imi
aduce aminte de o alta vorba, izvorata din intelepciunea ‘boborului’
„Imi esti draga.. precum unui caine lantul!” 🙂
@ metallingus
Romanii au un simt al umorului foarte dezvoltat. E unul din motivele pentru care inca sunt pe aici. 😛
acum vreo 6-7 ani când eram super obsedat de Nightwish am strâns o grămadă de alocații (eram la liceu) ca să-mi cumpăr dvd-ul ăsta original… 🙂
@ logical
Mda, asa am procedat si eu cand am venit la primul meu concert mare. Maiden, Skip Rock ’95, la Polivalenta.
Pingback: Goodbye yellow brick road | Inexprimabil