“Mad, bad and dangerous to know…”
Pentru detalii, sugestii și reclamații: radu.gir@gmail.com (este doar un pseudonim…)
“Mad, bad and dangerous to know…”
Pentru detalii, sugestii și reclamații: radu.gir@gmail.com (este doar un pseudonim…)
The URI to TrackBack this entry is: http://inexprimabil.wordpress.com/despre-mine/trackback/
Am si eu o intrebare. Te-ai gandit sa folosesti inefabil in loc de inexplicabil?
Ps. Arata placut si curat blogul tau.
@Roger
Inefabil e destul de pretentios, avand in vedere momentul si conditiile in care a aparut blogul.
Dorurile si durerile marunte par mai degraba inexprimabile decat inefabile. Bine ca a trecut…
P.S.
Multumesc, sunt sigur ca se poate mai bine…
“Bine ca a trecut…”
Chiar crezi ca trece vreodata? Eu nu prea
totul trece…eventually….
Dramatic…
@M
.
Da, trece, atat timp cat ai un colt de suflet in care sa pui amintirile.
@justme
Totul trece… important este cum trece.
@Roger
Dramatic e bine, sa vezi ce rau e cand devine anacronic si/sau patetic
De ce “inexprimabil”? Poti s-o consideri si intrebare retorica!!!
@ StropiDeSuflet
Inexprimabil… pentru ca asa era ceea ce simteam eu cand a aparut acest blog. Cand lumea mea, asa cum o stiam, a disparut. Si, de atunci, scriu aici. Am vrut sa ma opresc, la un moment dat. Apoi am realizat acest colt de suflet m-a facut sa trec peste o parte din perioada neagra a existentei, pentru ca sunt oameni, pe acolo, pe undeva, carora le ma pot oferi ceva. Online sau offline, nu conteaza.
Inexprimabil, nu vreau să rasucesc cuţitul în rană, deşi probabil asta fac acum, dar ţin musai să-ţi spun – din experienţă – că timpul vindecă rănile, uneori (dureros, dar adevărat)chiar fără să lase urme.Am revenit iar şi iar pe blogul tău, şi-am constatat că AI CE OFERI! Eu chiar îţi mulţumesc pentru multe clipe de relaxare sau meditaţie.
Recunosc că raspunsul meu vine cu mare întârziere, dar altfel n-ar fi fost un raspuns sincer. Trebuia să ma edific.
Oricum nu esti singur si fii sigur că ai cel puţin un prieten!
@ StropiDeSuflet
Uneori, urmele sunt inevitabile. Am facut pace cu trecutul. Mai ramane sa fac pace cu mine insumi.
Multumesc pentru gandurile bune. Inseamna mult.
Inexprimabil, încerc să împuşc doi iepuri cu un foc:
1. să continui dialogul de mai sus
2. să încep tema pentru “interviu” cu un haiku
Singurătatea,
floare albă de cactus
păzită de ţepi.
Te rog, fii indulgent! Este al doilea haiku al meu … şi tot tu eşti “vinovatul”!
@ StropiDeSuflet
Bun, avem haiku. Mai ramane articolul despre Gardian… ca poemul tanka l-am amanat
Frumos haiku!
Doamne! Ce-am mai tremurat! Ba chiar i-am zis unui foarte drag prieten, ca m-am grabit sa dau drumul unui haiku de care nu sunt prea incantata! Multumesc, inseamna ca o parte din interviu l-am trecut cu bine!
Vineeeee si articolul si poemul!
@ StropiDeSuflet
Asteptam, cu un interes deja crescand, continuarea.
Stii ce imi place la nebunie pe blog-ul tau? In primul rand muzica si apoi maniera in care ordonezi cuvintele..Bravo, m-ai facut sa revin aici in fiecare zi…[de mai multe ori uneori].
@ fireflight
Multumesc pentru aprecieri. Astept si critici…