Iubito, vino iarăşi printre stele,
Să îmi aduc aminte c-ai trecut
Cândva pe cerul trist al vieţii mele
Şi-un colţ de vis cu mine-ai petrecut.
Încă sclipind în cercul larg al lumii,
Un punct de dor se stinge efemer,
Privind, prea apăsat de dorul humii
La steaua lui, ce nu mai e pe cer.
Am să te-alung din gândul meu, subit
Și am s-o ard prin bar cu haimanale
Să nu se scrie versul ce-a murit
Căci nu există nici o altă cale.
Am să te pierd în fiecare noapte
Din așternuturi care te-au uitat,
Cu amintiri arzând, cu fructe coapte
Ce pârguind, se-aruncă în păcat.
Să treacă timpul peste fructe coapte,
Să vină vremea să te văd arzând
Ca steaua ce-a lucit întreaga noapte
Bezna din minţi şi inimi alungând.
Când va renaşte iar în tine gândul
Şi o să-ţi pară rău că ai plecat
Prin suflet mie o să-mi bată vântul
Iar tu vei fi un vis demult uitat.
RSS - Posts