Let it rain

Publicat în:  on noiembrie 30, 2009 at 4:39 PM Scrieti un comentariu
Tags: , ,

“Romanţă meschină” – Ion Minulescu

Dacă-ai crezut c-ar fi putut să fie
Ceva mai mult decât ce-a fost, te-ai înșelat!…
N-a fost decât un început de nebunie,
De care-ntâmplător ne-am vindecat!…

N-a fost decât un zbor de triolete
Pe care un poet le-a scris în vis,
În cinstea celei mai frumoase fete,
Şi-a-nnebunit de’ndată ce le-a scris!…

N-a fost decât ce nu se poate spune
Decât cu ochii-nchişi şi pe-nnoptat,
În ritmul unui început de rugăciune
Pentru iertarea primului păcat!…

N-a fost decât ce-a trebuit să fie,
Şi, dac-a fost cu-adevărat ceva,
N-a fost decât un strop de veșnicie
Desprins dintr-un meschin “et caetera!”…

De altădată, din altă lume

Să începem clasic. A fost odată…

Acum nu mai e. Asta, din cauza jocurilor pe care oamenii obişnuiesc să le joace, de cele mai multe ori inutil, unul cu altul.

Am avut şi eu cândva jocul meu. E aşa de mult de atunci, încât nici nu îmi amintesc de la ce l-am pornit. Sau de ce. A fost un joc dus până la capăt, la vremea acea. De atunci ştiu că cel mai rău lucru ce îl poţi face nu e să dezamăgesti. E să laşi pe altcineva să îsi asume acea dezamăgire ca fiind a lui, personală, dimpreună cu sentimentul de vină ce vine ataşat. Şi tu să ieşi din scenă, fără a mai putea să convingi că acea dezamăgire este a ta. Nici măcar pe cel care şi-o asumă.

De atunci, prefer să dezamăgesc. Să îmi asum. Să trec peste. E mai sănătos pentru privitul în oglindă a doua zi dimineaţa.

Mai joc din cănd în când. Cu alţi jucători. Demonstrativ. Ca să nu le meargă jocul, să înteleagă că e greşit. Episodic, doar de plăcere… educativă.

Şi toate astea, doar pentru a putea să privesc în oglindă a doua zi şi să îmi placă ce vad. Şi nu mă refer la nimic fizic…

Publicat în:  on noiembrie 28, 2009 at 10:37 PM Scrieti un comentariu
Tags: , ,

Opeth – Harvest

“Mie” – Mihail Lermontov

Că n-o iubesc şi n-o ador,
Aşa mi-a spus cu nepăsare,
Vrând nesfârșitul să-l măsor
Şi dragostei să-i pun hotare.

Dispreţuindu-i măreţia
O clipă doar, ea-mi dovedi
Că nu pot alunga robia
Ce sufletul mi-l copleşi,

Că nimeni lanţul nu-mi doboară,
Că liniştea mi-e doar atât:
Un glas de heruvim ce zboară
Peste-un infern posomorât.

Publicat în:  on noiembrie 27, 2009 at 10:44 AM Scrieti un comentariu
Tags: , ,

Nec plus ultra…

Asta chiar e cu dedicaţie…