“Love” story. Sad story. End of story…

După ceva timp, am o continuare pentru povestea despre fuck buddy sau fuck body.
Trebuie să recunosc că nu e un final care să-l fi prevazut, în ceea ce mă privește. În rest, a fost exact cum îmi închipuiam. În sensul că tipul a fost scos, cu o finețe de tanc rusesc, din viața domniței cu pricina. Adică ambele relații (prietenia și sexul) au sucombat sub șenilele cu sunet de tocuri cui a la Gucci. Nici o surpriză, pana aici.
Doar că… datorită discuției, într-un cadru mai larg (deși am ridicat obiecția că nu e cazul să se discute decât în particular, barabumbosaurul a considerat ca nu are secrete fața de ea), a subiectului „relații” din gama pe care o experimentau, despre care mi-am expus părerea din precedentul articol, am primit „cadou” reproșurile ca nu trebuia să fiu așa dur (WTF!?!?) în păreri, că discuția respectivă ar fi determinat sfârșitul „iubirii” lor. Păi bine, bre, atunci de ce ai deschis discuția? De ce ai continuat, deși eu am vrut să o oprim și să o lăsam pe o dată ulterioară, între patru ochi? Și, mai presus de toate, cum ar putea o simplă opinie a unui om ca subsemnatul să curme destinele unei iubiri în fața căreia povestea lui Romeo și a Julietei pare un text de manea?!?!
Oricum, după ce am stat calm și am ascultat ce avea de spus părăsitul, i-am spus, la fel de calm, să-mi uite numărul de telefon. Pentru că nu consider normal sa cauți țapul ispășitor printre amici. Asta ca să explic de ce e „datorită” și nu „din cauza” la începutul paragrafului anterior.
Morala? De o vreme, sintagma “fucking idiot” are o noua definiție, în accepțiunea mea.

OK…

Se pare că încrederea trebuie să rămână o “rara avis”.
Oamenii preferă să se mintă sau să fie mințiți frumos…

Greșeala mea.

Băieții buni nu câștigă întotdeauna

A fost o vreme… pe când diminețile îmi zâmbeau și mă mulțumeam ușor cu visele mele. A fost o vreme când chiar eram cel mai…
Nu a fost frumos, nu are rost sa mint. Băieții buni nu câștigă aproape niciodată, de fapt.
E o luptă pierdută. Cu mine însumi.

I ain’t no nice guy, after all…

Here Without You

OK, postat în grabă, ca să nu mă răzgândesc.
Ştiu că e siropoasă. Dar îmi place. Şi rockul are romanticii lui…

Om printre oameni

Oamenii sunt uimitori. Cred ca e singurul cuvânt care se potrivește în toate cazurile. O să spuneți ca sunt oameni extrem de liniștiți și anoști. E mai puțin uimitor? Pentru cine?
Oamenii sunt diferiți. E bine ca e așa. Nu știu ce aș cauta într-o lume în care toți ar fi de acord între ei. Ar fi tortura maxim posibila pentru spirit și drumul sigur spre platitudinea totală și ireversibilă.
Suntem animale sociale, indiferent dacă ne place sau nu.

Tari ca munţii…

Din când în când e nevoie să stai drept, să priveştii viitorul în faţă. Să ştii că sunt motive ca mâine sa fie altfel.

“Eu sunt ca vântul, cald sau rece
Sunt al tuturor
Tot pe drum, aici, acum
Oricând, oriunde”