… e un roman de H.P. Lovecraft. Dar nu aceasta e povestea acestei seri…
In aceasta seara, avem o prefata la un nou capitol, pe care il vom denumi “Ruine de suflet”
O sa imi scuzati lipsa diacriticelor, dar in momente de genul acesta, o sa las poezia sa vorbeasca putin.
“Un inger beat a locuit in mine.
Radea de soarta…nu credea in zei
Nu-ntelegea ce-i rau si ce e bine
Si n-asculta decat de ochii ei”
Am plecat la drum cu aceasta defulare a sufletului pe care ceilalti o numesc “blog”, in ideea ca nu o sa vada nimeni cuvintele acestea. Dupa ceva vreme, mi-am dat seama ca uneori, aceste cuvinte pot produce reactii neasteptate. E singurul lucru care m-a facut sa merg inainte. Reactiile voastre au determinat in mare parte continutul acestei frumoase nebunii. Va astept…
“God, I must confess…
…I do envy the sinners”
intr-adevar, devine o defulare a sufletului, dar atunci cand te scrii pe tine negru pe alb. totusi, mi-e istovitor sa potrivesc cuvintele cu ceea ce simt…insa imi da curaj starea de eliberare ce urmeaza efortului. si imi pare bine ca mai sunt si altii care se incumeta…
@ omulnegruavenit
E greu, nu zic ba, dar uneori e mai greu sa pastrezi in interior. De aceea prefer micul meu colt, pentru ceea ce e inexprimabil in lumea reala.