Nu demult, consideram că a nu putea obține ceea ce îți dorești e “răul suprem”. Între timp, timpul și evenimentele (majoritar neplăcute, ce-i drept…) m-au lăsat cu o senzație de lipsă. La ultimul inventar al sufletului, lipseau visele.
Unele au trecut în realitate, sunt parte din firescul existenței. Altele, așa zis irealizabile, au… plecat.
Nu sunt făcut pentru a mă complace. Și atunci, mă întreb…




